Procust sau sublerimi-ai!

Poza preot

“Are cineva un incarcator de Nokia cu mufa mica?” sau ” ia-mi o cola zero la jumate!” sau “vreau doua anvelope de iarna r13!” sau ” doua pliculete de zahar brun si lapte va rog!”.

De cand ne strange cervix-ul de gat si ne belim disperati la galeata de lumina care ne este turnata cu forta pe retina, incepem sa ne dam seama cam cum sta treaba cu diametrele si duritatea materialelor. Dupa ce suntem cantariti si masurati bine, primim un cod cu care suntem identificati. Apoi primim tot felul de jocuri bazate pe identificarea volumului: de la testul cu forme geometrice tridimensionale, folosit si la cimpanzei pana la puzzle-uri de tot felul, lego, kinder. Hmm, tetinele, mai nou, sunt pe numere, varietatea de scutece, mancarea pentru bebelusi, ambalata si de forma unor concentrate folosite de NASA pe astronauti, este de n sortimente pentru momente exacte din a patra dimensiune. La jucarii, invatam de mici ca pentru telecomenzi sunt baterii de 9V si pentru masinuta sunt baterii de 1.5v R6 sau mai nou AA. Pentru un furt d-asta de baterii de la o telecomanda am platit intr-un mod anistandardizare care m-a facut fericit chiar daca era dureros si implica dezasamblarea fortata a unei motociclete cu ajutorul lobului meu parietal.

Toata incaltamintea, era si este evident chinezeasca, (de cand razboiul economic a fost castigat de “yellow submarine people”, probabil de la Confucius incoace, tocmai pentru ca au ales sa faca o aroganta nefolosind furculita, culmea inventata tot de ei), motiv pentru care era o adevarata lupta sa gasesti ce-ti trebuie, tocmai pentru ca oamenii astia au totul mai mic in afara de tara si economie. Daca vrei sa schimbi o siguranta, nici de data asta sistemul international nu e cu tine, pentru ca te intalnesti Ampere care-ti spune de cati de el ai nevoie(daca inca mai ai fuzibile). “Dati-mi un bec d-ala cu fasung mic!” De ce? Ca sa fie mai complicat! Puteam sa ne descurcam foarte bine cu E27 dar nuuuuuu! Mai avem E14, E40 si gx nu mai stiu cat. Rosiile nu merg cu lapte si nici lubenita cu bere. La fel draga mea, blonduta cu dopamina ciufulita iti recomand cu caldura sa nu pui Benzina intr-o gaura in care nu a intrat decat Motorina pentru ca achizitia ta de tabla scumpa, pe care ai castigat-o cu o schema mortrica similara nu are capacitatea ta de a aprecia diversitatea.

Mi se pare un pic prea complicat pentru o viata in care totul a devenit atat de simplu…sunt un pic prea multe asocieri, potriviri, numere, unitati de masura. Traiesc intr-o lume in care oamenii din jurul meu nu se mai intreaba daca o minge de fotbal incape pe un geam in timp ce il sparge, cum de se potrivesc asa bine doua maini una in cealalta, cum trag niste sageti strambe si inegale cu arcul meu facut din salcie si ata de urzica sau de ce exista o atractie atat de animalica intre dantura mea stirba de la sase ani si felia dintr-un pepene rosu scos din fantana, care a parait amenintandu-mi papilele cu o dulceata uda.

Azi totul este legat de-un standard, de-un numar de pini si de-o semnificatie a acestora, pur si simplu este construit asa si nu am cum sa ma impotrivesc, dar azi am invatat ca orice mufa se poate fabrica. Bine, am invatat la propriu, dar nu conteaza asta. Important e ca intotdeauna ceva se potriveste la altceva, avem mufe si standarde pentru orice, numai ca adaptorul cu adevarat universal suntem noi!” *

Write a Reply or Comment

Your email address will not be published.