Ziua FMI!

marsNu pot să scriu ode… Îmi sunt dragi foarte multe din ele, dacă nu toate, în feluri foarte diferite. O dată mama, că-i mamă şi i-am făcut felicitări din foi a4 din clasa I şi cu toate că ştia că o să primească o foaie de hârtie împăturită şi un mărţişor de la ţigani, în semn de recunoştinţă pentru cât rahat a spălat de pe vremea când eram gunguritor, se arată de fiecare dată surprinsă. Sor-mea, pe care am perceput-o mult timp ca fiind mai mult frati-miu… şi căreia i-am stricat multe combinaţii doar pentru că am fost muistu ăla mai mic.

Mamaia Gena pentru că îmi face bogaci şi tartă cu vişine şi părăluţe şi cornuleţe şi cozonac şi baclava şi negresă şi pentru cănumai ea are talentul de a-mi povesti cum a fost la Angheleşti şi la Târnavele. Mai e o mamaie care nu mai e dar o să continue cu siguranţă să fie mamaia noastră şi căreia îi mulţumesc că a fost cum a fost când a fost. Doamna Badea care m-a invăţat cum se scrie, care a înţeles că i-am pus o ramă sub catalog din teribilism în clasa I nu pentru că eram copil rău. Doamna Trifu, o doamnă de comitet…central,  mirosea a urină şi dupa un liceu pedagogic la care a luat examenele cu ness şi pile credea că “patinoar” se scrie cu u; care mi-a citit în faţa întregii clase bileţelul destinat unei colege… Alice, care după acest incident m-a frecat cu zăpadă împreună cu prietenele ei pană mi-am pierdut ghiozdanul… Doamna Muşat, o femeie puternică care ştia să educe. Doamna Postelnicu pentru că se poate să ai dirigă de fizică şi să fie de treabă (şi pentru că aprecia cum dansez). Doamna Cristian, pentru că a înţeles felul în care atacă sucul gastric celuloza, atunci când mi-am mâncat lucrarea la chimie.

Doamna Piteşteanu pentru că m-a facut să înţeleg că graţia şi mobilitatea (inclusiv mentală) ţin de altceva. Colegele mele… toate, pentru că credeaţi că sunteţi femei şi că e normal să fiţi tratate ca atare cu toate că eraţi niste muguraşi cu o gândire la fel de haotică ca a noastră, iar mai tarziu când aţi descoperit că avem slăbiciune la voi aţi început să urziţi precum Kasparov la un meci de şotron. Pe unele v-am cunoscut mai bine, dar nu indeajuns, pe unele mai putin, dar nu-i timpul pierdut. Peisajul copilăriei şi vieţii mele a fost înfrumuseţat considerabil de prezenţele voastre, FMI-lor.

Cu toate astea tind să cred că sunteţi extratereştrii care au venit să ne asimileze, singura problemă e că nu v-aţi dat seama că ne place.*

 

Write a Reply or Comment

Your email address will not be published.